http://www.revista22.ro/mi-a351-fi-dorit-o-alternativ259-la-boc-351i-blaga-10304.html

PDL – un partid popular modern. 35 de paşi necesari.

În acest moment, unii colegi din PDL caută 35 de semnături pentru a-şi susţine candidatura. Lor şi tuturor celorlalţi colegi şi prieteni din partid, vrem să le oferim 35 de idei. Poate că este vremea semnăturilor, dar noi credem că este vremea dezbaterilor.
Cele 35 de idei sunt oferite dezbaterii PDL, dar şi publicului larg.
Indiferent că vom găsi sau nu un număr de colegi gata să se reunească în jurul acestor idei pentru a depune o moţiune, discuţia ne va ajuta foarte mult. O dorim deschisă şi argumentată, departe de invective şi suspiciuni. De fapt, vor avea de câştigat de pe urma dezbaterii toţi cei care speră că putem progresa în România.

Monica Macovei , Cristian Preda,  Sever Voinescu.

PDL – un partid popular modern. 35 de paşi necesari.

PDL are şansa de a se construi ca singurul partid de dreapta din România. Pentru a atinge acest obiectiv, PDL ar putea să-şi folosească resursele şi să susţină măsuri orientate de următoarele 35 de idei:

Economie: buget, fiscalitate, Europa

1. Diminuarea prezenţei statului în economie. Efectul va fi triplu: creşterea eficienţei, scăderea corupţiei şi depolitizarea unor decizii economice. Acum, statul e un factor de distorsionare a regulilor pieţei. Trebuie să-i dăm un alt rol, reconstruindu-i credibilitatea atât în faţa cetăţenilor, cât şi în faţa actorilor economici.

2. Trecerea economiei de la o dezvoltare bazată pe consum la o dezvoltare bazată pe producţie. Principala lecţie a ultimilor ani este aceea că economiile a căror dezvoltare se bazează pe consum sunt vulnerabile în crize economice, în vreme ce economiile a căror dezvoltare se bazează pe producţie sunt mai rezistente.

3. Diminuarea poverii fiscale pe muncă, ca un prim pas al unei ample şi bine gândite politici de reducere a taxelor şi impozitelor, atât în cuantum cât şi în numărul lor. Prin politicile sale, statul trebuie să urmărească creşterea productivităţii prin stimularea spiritului antreprenorial.

4. Înscrierea în Constituţie a unui deficit bugetar maxim de 3 la sută.

5. Elaborarea bugetului cu minimum 6 luni înainte de debutul anului fiscal şi consultarea cu autorităţile europene competente, pentru o sincronizare cu politicile ţărilor membre şi participarea la strategia „semestrului european” propusă de Comisie ca o nouă fază a integrării.

Sănătate: resurse suplimentare şi asigurări

6. Sistemul public de sănătate are nevoie de sporirea calităţii managementului la nivelul fiecărei unităţi sanitare în parte, dar şi de resurse financiare private pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor. De aceea, creşterea progresivă a elementului privat în serviciile de sănătate trebuie să fie o prioritate.

7. Reforma pieţei de asigurări de sănătate. Statul e obligat să abandoneze iluzia că ”asigură total” şi trebuie să se limiteze la asigurarea unui pachet minimal de servicii medicale, restul fiind susţinut prin competiţia între asiguratorii privaţi.

Protecţie socială şi pensii sustenabile

8. Protecţie socială ţintită. Protecţia socială cea mai bună este asigurată de un loc de muncă stabil şi bine plătit. În acelaşi timp, statul trebuie să îi ajute pe cei aflaţi în nevoie, inclusiv prin cooperarea cu structuri non-guvernamentale specializate. Acest ajutor vizează nu categorii în ansamblu, ci cazuri concrete. Asistarea persoanei pentru a ieşi din starea de nevoie, şi nu pentru a permanentiza respectiva stare, trebuie să fie filosofia de funcţionare a întregului sistem de protecţie socială.

9. Ne dorim un sistem de pensii sustenabil, în virtutea căruia pensiile de stat să nu fie niciodată în pericol. Sporirea numărului de contribuitori pentru echilibrarea balanţei cu numărul de pensionari este o condiţie sine qua non a depăşirii crizei actuale.

Regii şi agenţii

10. Restructurarea masivă a regiilor şi agenţiilor de stat, printr-un proces combinat de privatizare şi contracting out. Scoaterea regiilor şi a agenţiilor de stat din universul clientelar al partidelor e una dintre condiţiile reabilitării politicii în ochii cetăţenilor.

Diminuarea evaziunii

11. Creşterea puterii statului în combaterea evaziunii fiscale. Indisciplina financiară nu e o povară culturală de nedepăşit, iar rolul statului poate fi acela de a educa, prin exemplu, mediul economic.

Constituţie

12. Limitarea – prin Constituţie – a susţinerii politice la miniştri şi secretari de stat. Alături de aleşii locali şi naţionali, miniştrii şi secretarii de stat vor fi, astfel, singurii „coloraţi” politic. În rest, funcţionarii statului trebuie să fie apolitici. Este necesar ca singura bază de selecţie să fie competenţa dobândită, nu relaţia clientelară, cu atât mai puţin cea condiţionată de susţinerea campaniilor electorale.

13. Reforma constituţională trebuie să aibă ca scop clarificarea funcţională a regimului, şi nu o modificare inspirată exclusiv de una dintre crizele recente. Între materiile care trebuie avute în vedere sunt: mecanismele dizolvării legislativului, relaţia dintre Preşedinte şi Premier, rolul Curţii Constituţionale, amenajarea justiţiei.

Regionalizare pentru dezvoltare

14. Regionalizarea nu trebuie făcută pe criterii etnice, ci pornind de la nevoi de dezvoltare şi de la structura demografică, luând în seamă, de asemenea, capacitatea administrativă.

15. Introducerea în Constituţie a obligaţiei ca alocările bugetare să asigure, prin distribuire echitabilă, satisfacerea necesităţilor reale de la nivelul comunelor, oraşelor şi judeţelor, indiferent de partidele aflate la guvernare, pentru a garanta respectarea pe termen lung a interesului cetăţenilor. E nevoie, în acest sens, de elaborarea unui algoritm de finanţare minimă pentru dezvoltare.

16. Schimbarea structurii administrative – inclusiv a relaţiei dintre judeţ şi regiune – trebuie corelată cu o reformă electorală care să asigure coerenţa gestiunii teritoriului. În acest moment, utilizarea tuturor modurilor de vot (majoritar într-un tur pentru preşedinţii CJ, majoritar în două tururi pentru primari şi preşedinte, forme de scrutin proporţional pentru consilii locale şi judeţene, ca şi pentru Parlament) creează blocaje şi deresponsabilizare a autorităţilor.

Mediu şi educaţie

17. Iniţierea unui Pact naţional pentru protejarea mediului, plecând de la o hartă a riscurilor de mediu, actualizată anual, prin dialog între guvern, patronate şi ONG-uri de mediu.

18. Modernizarea statului se face cu educaţie solidă şi sistem de sănătate accesibil tuturor. Altfel, modernizarea e o lozincă. Pentru a fi posibilă, e nevoie de resurse semnificative. Baza de calcul a salariilor personalului medical şi a celui din educaţie ar trebui – în mod ideal – să crească până în 2012 cu minimum 50%. Altfel, exodul medicilor va fi accelerat, iar şcolile vor fi abandonate de profesorii competenţi.

19. Educaţia trebuie în aşa fel configurată încât în următorii zece ani elevii români să ocupe în clasamentele făcute pe baza testelor internaţionale unul dintre primele zece locuri, şi nu – cum se întâmplă acum – unul dintre ultimele. Componenta etică a educaţiei trebuie reintrodusă în şcoala românească.

Administraţie publică

20. Întregul sistem al administraţiei publice trebuie reformat şi raţionalizat. Informatizarea, concentrarea pe serviciul prestat cetăţeanului şi nu pe rigorile birocraţiei instituţionale, profesionalizarea, eficientizarea (prin introducerea unor standarde de cost) şi depolitizarea structurilor administraţiei ar trebui să fie ideile de bază ale reformei sistemului administrativ.

Demnitatea funcţiei publice

21. Eliminarea oricărei posibilităţi de ingerinţă a Parlamentului sau a altor instituţii publice în actul de justiţie referitor la un dosar care vizează un parlamentar sau un ministru.

22. Introducerea pentru parlamentari şi miniştri a interdicţiei de a exercita, în paralel cu mandatul, acele funcţii şi activităţi care pot duce la situaţii de conflict de interese, de pildă iniţierea unor proiecte de lege sau amendamente sau prin luarea unor decizii în interes personal sau clientelar contrar interesului public. Activitatea în Parlament sau Guvern trebuie să fie dedicată exclusiv interesului public.

Justiţie independentă şi anticorupţie

23. Definirea principiului independenţei justiţiei ca dreptul persoanei de a fi judecată de judecători independenţi, nu ca un „privilegiu” al judecătorilor; participarea cetăţenilor la stabilirea răspunderii magistraţilor; reducerea duratei mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii la 3 ani; eliminarea prevederii referitoare la votul secret în Consiliul Superior al Magistraturii pentru a se asigura responsabilitatea, transparenţa şi motivarea deciziilor.

24. Ameliorarea sistemului de justiţie prin: echilibrarea raporturilor dintre profesiile juridice, regândirea sistemului de recrutare a judecătorilor, înfiinţarea poliţiei judiciare în subordinea procurorului, care trebuie să aibă exclusiv funcţia de susţinere a acuzării, investiţii în resurse umane şi în infrastructură (sedii pentru instanţe şi săli de judecată).

25. O metodă sigură anti-corupţie este transparenţa. Avem în vedere transparenţa bugetară care include transparenţa cheltuielilor publice, transparenţa informaţiilor referitoare la cei care lucrează în sistemul public sau transparenţa achiziţiilor publice (care ar trebui, de altfel, să se bazeze pe reguli clare, fiind domeniul cu cel mai mare risc de fraudă şi corupţie). Susţinem de asemenea incriminarea “îmbogăţirii ilicite” a angajaţilor din sistemul public (recomandată de art. 20 din Convenţia ONU împotriva corupţiei) şi confiscarea averii nejustificate în cazul oricărei persoane. Este necesară eliminarea prezumţiei constituţionale de dobândire licită a averii, inexistentă în alte state democratice. Stabilitatea legilor şi a instituţiilor care şi-au dovedit eficienţa trebuie asigurată indiferent de cine se află la guvernare.

26. Unificarea practicii judiciare şi a sistemului de aplicare a pedepselor, publicarea on line imediată şi integrală a tuturor deciziilor judecătoreşti pentru a asigura previzibilitatea justiţiei şi creşterea încrederii în sistem.

27. Îndepărtarea din magistratură a judecătorilor şi procurorilor care nu vor sau nu pot să justifice provenienţa bunurilor pe care le deţin sau le folosesc, în cursul unui proces de verificare permanentă; aplicarea periodică a unor teste de integritate pentru cei din serviciul public.

Politică externă

28. Politică externă în acord cu interesele europene, apartenenţa României la UE fiind mai mult decât sincronizare economică şi libertate de mişcare. Politica externă trebuie să includă în următorii ani participarea semnificativă a României la realizarea Politicii Europene de Vecinătate, ca şi la politicile de ajutor pentru dezvoltare ale UE.

29. Creşterea profilului României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi susţinerea politicilor care duc la creşterea coeziunii şi eficienţei Alianţei în ansamblu. Asigurarea securităţii naţionale a României se realizează în interiorul şi prin intermediul NATO.

30. Dezvoltarea relaţiei privilegiate cu SUA, ca opţiune fermă şi robust asumată în câmpul relaţiilor internaţionale ale României.

Identitatea popular-europeană

31. La fel ca în partidele partenere din PPE, şi la Partidul Democrat Liberal atragerea de noi membri şi susţinerea lor în competiţiile politice, ca şi în funcţiile ori demnităţile publice numite trebuie să aibă în vedere exclusiv oameni competenţi în domenii precise. Avem nevoie de persoane care s-au distins deja în cariera profesională, nu de unele care sunt înregimentate tocmai pentru că nu au o formare solidă şi o carieră profesională consistentă. Este crucială, pe de altă parte, punerea în funcţiune a departamentelor de specialitate ale PDL.

32. Fiecare organizaţie PDL trebuie să identifice competenţe şi să le susţină pentru poziţii şi responsabilităţi adecvate. O persoană nu poate fi pregătită să fie oricând şi consilier local sau judeţean, şi primar, şi deputat sau senator sau euro-parlamentar, şi secretar de stat sau ministru în oricare domeniu şi specializare. Competenţa individuală şi discernământul colectiv sunt în egală măsură necesare în gestiunea resurselor umane în interiorul PDL. Partidul trebuie să dezvolte o structură centrală cu ramificaţii în teritoriu care să se ocupe exclusiv de managementul resurselor umane. În managementul resurselor umane ale partidului, criteriile de integritate trebuie să fie la fel de importante precum cele de competenţă şi, în general, este de dorit să fie mereu mai exigente decât cele ale celorlalte partide.

33. Transparenţa trebuie să vizeze atât fondurile de care dispune PDL, cât şi modul în care ele sunt cheltuite. În acest sens, PDL trebuie să fie iniţiatorul reformei sistemului de finanţare a activităţilor politice din România, după model german. În ceea ce-l priveşte, PDL va trebui să publice la intervale regulate (de pildă, la fiecare 6 luni) informaţii despre veniturile şi cheltuielile partidului. Este nevoie, de altminteri, ca finanţarea generală şi cheltuielile să fie decente, inclusiv în timpul campaniilor electorale.

34. Asumarea unei identităţi de dreapta deschise, care să includă orientarea liberală sau neoliberală, orientarea conservatoare (în sensul tradiţiei politice româneşti de la finele secolului al XIX-lea şi în sensul anglo-american contemporan), dar şi orientarea creştin-democrată sau democratică de centru. Diversitatea va îmbogăţi, nu va diminua identitatea PDL. Ideea populară în Europa este o idee, dacă nu a fuziunii, măcar a federării tuturor curentelor dreptei. La fel trebuie să fie şi la noi, iar PDL se va construi ca un astfel de partid.

35. Consolidarea Institutului de Studii Populare ca laborator doctrinar, dar şi ca locul privilegiat al întâlnirii PDL cu societatea civilă care are opţiuni şi credinţe politice apropiate de ale noastre.